The Sigle of the University

 


Oradea & imprejurimi

 

Oradea

Orasul Oradea este situat în nord – vestul României, fiind asezat pe cele doua maluri ale raului Crisul Repede, rau care imparte judetul in aproximativ doua jumatati egale. Cele trei Crisuri - Repede, Negru si Alb - au format de-a lungul vremurilor Tara Crisurilor sau Crisana, facand parte, potrivit Notarului Anonim al unuia din regii Bela ai Ungariei (probabil pe la mijlocul secolului al XII-lea) din Ducatul (Voievodatul) lui Menumorut.  Aceasta pozitie geografica va stimula evolutia orasului, caci de-a lungul vaii Crisului Repede avea sa se dezvolte o cale de legatura intre vestul, centrul si sud-estul Europei, sau chiar spre Orientul apropiat, Oradea devenind un important oras comercial. Prin pozitia sa in cadrul tarii noastre, la doar 12 km. de granita, Oradea se prezinta ca principala poarta de intrare la frontierele de vest ale Romaniei.

Cercetarile arheologice sistematice efectuate in arealul orasului au relevat existenta unor asezari apartinind epocilor neolitica, bronzului si fierului. Bogatele descoperiri arheologice imbogatesc astazi colectiile multor muzee prestigioase din tara si strainatate. Cei care au locuit aici au fost "dacii liberi", iar retragerea romana nu a perturbat viata comunitatilor dacice din arealul oradean. Conform probelor arheologice, populatia dacica va ramane stabila in vechile spatii, angajand legaturi mai mult sau mai putin intense cu populatiile migratoare care, succesiv, vor trece dinspre continentul asiatic spre zonele centrale ale Europei. Atestat ca toponimic inca de la 1113 (Varadinum), Oradea apare in documente ca oras (civitas Varadiensis) la 1374. Invazia tatara de la 1241, descrisa de calugarul Rogerius, ca martor ocular al evenimentelor, pustieste regiunea, fiind astfel momentul unui nou inceput. Important nod de drumuri comerciale, orasul a fost aparat de o cetate circulara din piatra (sfarsitul secolului al XII-lea), iar mai tarziu de una bastionara, in stil italian (secolele XIV-XVII), la ridicarea careia a contribuit, cu fonduri si mesteri, intreaga Transilvanie. Dimensiunea culturala a burgului este oglindita in principal prin influenta umanismului italian, "varsta de aur" a secolelor XIV-XV fiind dominata de goticul tarziu si renastere, prezente mai ales in arhitectura vechii catedrale si a palatului episcopal din interiorul cetatii. Cetatea a fost refacuta incepand cu anul 1567, devenind un reper militar de referinta pentru zona.

Intre 1660-1692, Oradea este pasalac turcesc dar ocupatia otomana este de scurta durata, deoarece in iunie 1692 armatele austriece patrund in cel mai mare oras al zonei. Noi perspective istorice se deschid acum. Se constituie bresle pe zeci de meserii, apar biblioteci publice si private, tipografii, se ridica biserici, catedrale, palate seniorale, edificii cu caracter cultural. Mentionam doar cateva dintre ele: Biserica romano-catolica "Sf. Ladislau" (1723-1742), Catedrala ortodoxa "Adormirea Maicii Domnului", supranumita "Biserica cu luna" (1784), Palatul episcopal romano-catolic (1762-1777), Palatul baroc in care astazi functioneaza Muzeul Tarii Crisurilor cu cele 3 sectii ale sale: istorie, arta etnografica si stiinte naturale, Catedrala greco-catolica "Sf. Nicolae" (1806), Sinagoga ortodoxa (1880), Palatul Camerei de Comert (1893-1894), Primaria (1895-1902), Palatul Justitiei (1898), cladirea Teatrului de Stat (1899-1900), palatele Apollo, Ullman, resedinta Episcopiei greco-catolice (1906), Palatul "Vulturul Negru" (1908) etc.

Din 1784, evreii primesc dreptul de a se aseza in cartierul Subcetate, ceea ce va impulsiona dezvoltarea industriei si mai ales a comertului. Incepand din 1786, romanii, ungurii, germanii compun in proportii egale conducerea orasului. Intre 1791-1792 se redacteaza la Oradea vestitul Supplex Libellus Valahorum, petitia pentru drepturi a romanilor transilvaneni, pornita din mediul Academiei de Drept, infiintata aici in 1780 si care sta la baza centrului universitar de astazi.

Secolul al XIX-lea marcheaza si inceputul modernitatii, prin conceperea primelor planuri de sistematizare si unificare administrativa a diferitelor cartiere ale orasului. Revolutia de la 1848 n-a afectat prea mult orasul. In 1860 are loc unificarea partilor componente ale orasului si, de acum, urbea va purta numele de Oradea - Mare (Grosswardein, Nagyvarad). Spre sfarsitul secolului, alaturi de o importanta dezvoltare industriala, prind contur, fiind apoi continuate in perioada interbelica, cateva din marile institutii culturale ale urbei: muzeul, teatrul, bibliotecile, societatile de lectura, etc. Tot in aceeasi perioada centrul orasului se reface, devenind expresia stilului Secession dominant in Europa.

La 12 octombrie 1918, fruntasii romanilor din Transilvania adopta Declaratia de autodeterminare de la Oradea, care va deveni documentul principal citit cu ocazia zilei de 1 decembrie 1918, cand se creeaza Statul National Roman de astazi. Dupa introducerea administratiei romanesti, la 25 decembrie 1925, orasul Oradea a fost declarat municipiu. Orasul locuit in majoritate de o populatie romaneasca, a devenit unul din cele mai prospere din punct de vedere economic si cultural. S-au dezvoltat ramuri industriale, banci romanesti, societati culturale importante. Este momentul de varf al afirmarii spiritualitatii romanesti si maghiare, cultura oradeana cunoscand o relansare prin activitatea unor publicisti, scriitori si poeti grupati in jurul revistelor "Familia" si "Cele Trei Crisuri". Presa politica si cea culturala, romana si maghiara, numara peste 30 de titluri.

La 12 octombrie 1944, armatele romane si cele sovietice elibereaza orasul, instaurand o administratie sovietica de circa un an. Oradea se reface greu dupa distrugerile razboiului.

Oradea de dupa decembrie 1989 aspira la prosperitatea si bogatia fireasca unui oras cu traditii europene. Atât în plan economic cât si cultural, perspectivele municipiului sunt inevitabil legate de mersul general al societatii românesti spre o societate libera, democratica, cu o economie de piata dinamica, cu initiative cât mai diversificate în toate domeniile de activitate. Oradea, prin specificul ei, este printre cele mai importante zone economice si culturale din vestul României si ale tarii în general, unul din marile centre universitare contemporane, cu o dinamica a dezvoltarii deosebite.

Orasul are acum peste 240.000 de locuitori ceea ce-l determina sa fie unul din cele mai mari din tara, cu o economie diversificata în domenii ca: electricitate, industria chimica, industria de alumina, mecanica, industria usoara, industria alimentara, turism etc. De asemenea Oradea este un centru comercial si cultural cu un mare potential. Municipiu al judetului Bihor, orasul se remarca prin stilul arhitectonic Secession si prin lacasurile sale de cultura (Teatrul de Stat Oradea, cu sectii în limba româna si maghiara, teatrul de papusi, posturi locale de radio si televiziune, sali de spectacol si terenuri de sport, bazine de înot cu apa geotermala, etc.). Libertatea religioasa este demonstrata prin existenta diferitelor lacasuri de rugaciune ale cultelor: ortodox, greco-catolic, catolic, penticostal etc.

 

Baile Felix

Faimos centru balnear, statiunea Baile Felix ofera în apropierea orasului Oradea (la numai 8 km) excelente conditii de cazare si tratament cu ape geotermale a caror temperatura variaza între 45 si 112 °C. Statiunea Baile Felix dispune de 20 de hoteluri si de 6 baze de tratament moderne, legate de hoteluri direct prin culoare acoperite, încalzite, permitând tratamentul balnear în conditii optime si în sezonul rece. Indicatii terapeutice: afectiuni reumatismale, afectiuni posttraumatice, afectiuni neurologice centrale si periferice, reabilitarea poliartritei cronice evolutive în stadiul inactiv, tratamentul starilor posttraumatice ale articulatiilor muschilor scheletului, etc. Pentru timpul liber statiunea dispune de piscine acoperite si descoperite, sali de jocuri mecanice, terenuri de sport, cinematograf, discoteca, etc.

 

Stina de Vale

Stîna de Vale (1102 m. altitudine) este una din cele mai placute statiuni de odihna din tara si totodata o importanta baza de turism, punct de plecare pentru drumurile care duc în inima Muntilor Apuseni. Cai de acces: DN 76 Oradea – Beius – Stâna de Vale (86 km); cu trenul pâna în Beius iar de aici circula zilnic autobus (24 km). Aspectul depresionar al statiunii conditioneaza acumularea unei cantitati însemnate de zapada în timpul iernii. Stratul de zapada, depasind uneori 2 m., dureaza pâna în mijlocul lunii aprilie si face din statiune un loc favorabil pentru practicarea schiului. Pârtii de schi: pârtia principala “Magarul” (baby schi-lift) si cele secundare si fara tractare: Nina, Mariana, Mosului. Actualmente turistii pot gasi adapost la hotelul Iadolina (104 locuri în camere cu 2 si 4 paturi, restaurant, bar de zi) sau la cabanele Romsilva, Gaudeamus, Sinteza, Meteo, Militara, “Drumuri” sau IREC, apartinând de diverse firme sau societati comerciale. În timpul verii (iunie - septembrie) functioneaza si un camping cu 69 locuri (22 casute a 2–4 locuri, lumina electrica, instalatii sanitare, locuri de pregatit mâncarea si spatii pentru rulote si corturi).

 

Pestera Ursilor

Cãi de acces: cale ferata – gara Beius sau Sudrigiu, de aici autobus; DN 76 Oradea – Comuna Sudrigiu (86 km) + DJ 763 Satul Chiscau 14 km, drum asfaltat.

Pestera Ursilor adaposteste o extraordinara gama de formatiuni stalagmitice si stalactitice variate ca marime si forme, precum si un mare numar de urme de viata si resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus – disparut cu mai bine de 15.000 de ani in urma. Intrarea în pestera – care se afla la 482 m. altitudine - se face prin pavilionul de exploatare turistica, unde sunt amenajate si o sala de asteptare, un bar si un stand cu produse de artizanat specifice zonei. Pestera Ursilor are o lungime de peste 1 km. Se desfasoara pe doua nivele suprapuse: unul superior fosil cu o lungime de 488 m, amenajat pentru circulatia turistica, si unul interior, temporar activ, lung de 521 m declarat rezervatie stiintifica. Vizitarea pesterii începe cu galeria ursilor în care se gasesc resturi scheletice si vetre de Ursus Spelaeus, continua cu galeria "Emil Racovita", bogata în masive stalagmitice si stalactitice de tipul macaroanelor si sfârseste cu galeria lumânarilor. Vizitarea pesterii dureaza circa 1 ora. De la intrarea în pavilionul turistic veti fi însotiti de ghizi autorizati de administratia pesterii.